Mi-aș dori să-mi amintesc mereu momentele importante din viața mea sau a puiului meu, dar știu că de multe ori ele se pierd în multitudinea de amintiri ce ne îmbogățesc existența și tare aș vrea să îi pot povesti și arată multe din lucrurile și evenimentele din viața lui de bebeluș și mai apoi de copil minunat. Așadar m-am gândit că pentru el am să încep să păstrez cumva amintirile despre când s-a întâmplat prima data ceva important în viața lui și a noastră. Cu siguranță va fi încântat să vadă și să audă povestiri despre ele atunci când va fi mare. Intenționez să-mi achiziționez un album (ceva de genul) sau un caiet mai special în care să-mi trec următoarele date importante, însoțite de câteva detalii și eventual și de câteva poze: - ora și minutul în care s-a născut, poate când o să fie mare o să vrea să știe ce ascendent are - ziua și locul botezului (biserica și restaurant), la care să lipesc și invitația de botez, mărturia și cruciulițele oferite la biserică - prima dată când s-a ridicat în picioare - prima dată când a zis “ Mama” - prima dată când a zis “Tata” - primul Crăciun - primul 8 Martie - primul 1 Iunie - ziua în care i-a ieșit complet primul dinte - ziua în care a făcut primii pași singurel și neajutat - ziua în care am făcut petrecerea de tăiere a moțului și ce a ales de pe tavă - ziua în care a citit prima poezie sau primul text - ziua în care a mers la creșă, gradinitia și la școală - primul prieten/prietenă - ziua în care a recitat prima poezie - primul “Te iubesc mamă/tată!” Cam atât îmi vine acum în minte, voi mai completa pe parcurs, daca îmi mai vin si alte idei. Cine mai are alte idei de “Prima dată când” le poate lăsa în comentarii :)
0 Comments
Diversificarea este un subiect foarte complex , controversat și reprezintă un moment important atât în viața bebelușilor cât și a părinților. Diversificarea însă poate produce ușoare neplăceri sau griji părinților întrucât se știe că marea majoritate a bebelușilor nu mănâncă de la început prea bine, însă există câteva ponturi, recomandate de pediatrii, ce pot ajuta părinții să treacă mai ușor peste acest moment si bebelusii sa se acomodeze bine la noul tip de alimentatie. Vezi mai jos 12 ponturi ce iti pot fi foarte utile atunci când vine momentul diversificării: Nr. 1 - Cel mai devreme diversificarea poate începe de la 4 luni atunci când pediatru o recomandă (în cazuri speciale), însă de regulă ea începe de la 6 luni Nr. 2 - Nici un bebeluș nu va fi încântat de la început de piureul de legume, trebuie să încerci diverse consistențe pentru a o găsi pe aceea pe care bebelușul o va accepta. Nr. 3 - Dacă vrei ca bebelușul să mănânce cât mai mult din piureul de legume trebuie să ții cont că pentru el acest aspect reprezintă o schimbare majoră și prin urmare nu trebuie să începi brusc cu mâncarea solidă pentru că bebelușul să poată să se acomodeze cu trecerea de la sân sau biberon la noul tip de mâncare. Începe prin a-i oferi o cantitate mică de legume și completează cu lapte matern sau formulă iar în timp, în decurs de câteva zile, mărește treptat cantitatea de legume până când vei suplini nevoia de lapte de la masă de legume Nr. 4 - Pentru a face cât mai puține schimbări pentru bebeluș, la început legumele pot fi preparate astfel încât să aibe consistență unei supe ce poate fi dată prin biberon (cu tetină variabilă) Nr. 5 - Introducerea unei noi legume se face la o distanță de 3 zile din cel puțin două motive: primul ar fi pentru a vedea dacă bebelușul are alergie de la noua legumă și al doilea, bebelușul să se obișnuiască cu gustul cel nou Nr. 6 - Poți găti piureul de legume și păstra cantitatea nefolosită încă 2 zile la firigider (în total pot fi servite 3 mese) Nr. 7 - Prima masă solidă ce ar trebui introdusă este cea de legume, după care, după aproximativ o lună se poate introduce a doua masă solidă formată din fructe Nr. 8 - Poți folosi aceleași tip de fructe sau de legume și același mod de preparare timp de câteva zile, săptămâni sau luni pentru că bebelușii nu au nevoie de mâncare foarte diferită și schimbată într-un interval de timp scurt Nr. 9 - Bebelușului nu i se da să mănânce albuș până la vârsta de 1 an, datorită potențialului alergen foarte mare al acestuia Nr. 10 - Bebelușului nu i se va da să consume sare sau zahăr până la vârsta de 1 an Nr. 11 - Atunci când prepari mâncarea bebelușului nu fierbe carnea împreună cu legumele Nr. 12 - Mâncarea de fructe nu se păstrează de pe o zi pe alta Diversificare plăcută si bebeluși mâncăcioși! Fiecare are o părere mai bună sau mai rea despre doctori, de multe ori tindem să generalizăm eticheta pusă unora în urma diverselor experiențe neplăcute pe care le-am avut de-a lungul vieții și să spunem că toți doctorii sunt la fel, într-un anume fel... Totuși sunt anumiți doctori în care vrem să avem cât mai multă încredere, de aceea îi căutăm după recomandări de-ale prietenilor, cunoscuților, rudelor pentru că avem nevoie de ei în mod recurent. Acești doctori sunt de regulă: dentiști, ginecologi, neurologi. Nu am auzit însă pe multă lume să vorbească și de pediatrii, să caute unul foarte bun, cu recomandări și în care să aibe încredere deplină. Am văzut în schimb multe mămici care după ce primeau recomandări de la un pediatru într-o chestiune legată de sănătate sau legată de diversificare discutau în diverse anturaje, punând la îndoială prescripțiile sau recomandările medicului și încrezându-se în sfaturile altor mămici. Acest lucru m-a făcut și mai mult să mă întreb de ce se mai duc la acei doctori și cum pot fi atât de credule încât să aplice diverse sfaturi care mai de care neavizate în chestiuni legate strict de sănătatea copiilor lor? Băbismele par să fie urmate mult mai mult în detrimentul tratamentelor moderne din ziua de azi. Nu contest puterea instinctului matern dar acesta este strict legat de propriul copil si nu ar trebui sa se extinda si la copiii altora. Pentru copilul meu îmi doresc să pot să am grijă cât mai bine de el, să pot avea un doctor care să-l cunoască de când are câteva zile și până când va crește mare, să nu merg după sfaturi contradictorii primite din stânga și-n dreapta sau din doctor în doctor, pentru un diagnostic și un tratament corect. Niciodată nu am oferit sfaturi când a fost vorba de răceli sau de diversificare, acestea sunt niște aspecte pe care doar doctorii pediatrii pot să le ofere în funcție de fiecare copil în parte dar și în funcție de experiența profesională pe care aceștia o au. A căuta un pediatru bun este foarte important întrucât te poate scăpa de multe alte probleme ce pot apărea de-a lungul vieții bebelușului. De exemplu, de la o banală răceală ce e tratată superficial, fără să se țină cont de caracteristicile unui copil, de genul greutate, varsta, se poate ajunge la boli dificile ce se pot lasă cu spitalizări frecvente sau sensibilitate crescută. Personal, nu sunt de acord cu pediatrii din clinicile private, unde mi se pare că totul este impersonal, se speculează orice problemă și se amplifică, pentru a ajunge de multe ori la operații inutile, de tipul: operația fimozei, polipilor, amigdalitelor, etc.. și unde nu există o empatie cu copilul. Este pur și simplu punctul meu de vedere și nu vreau să acuz pe nimeni de nimic, sunt doar observații trecute prin filtrul experienței mele. Pediatra pe care o avem acum, am găsit-o prin recomandarea unor prieteni buni și vreau să spun că am toată încrederea în ea întrucât ne-a explicat de fiecare dată tot ce aveam de făcut în legătură cu toaleta bebelușului, alimentație si tratamente atunci când a fost necesar, fie pentru bebe, fie pentru mine când alăptam. Un avantaj enorm pe care-l avem cu pediatra este că avem meniu pentru diversificare timp de un an, așadar des întalnita intrebare “Ce-i mai dau de mâncare?” nu figureaza pe lista mea momentan, intrucât stiu exact ce, cum si mai ales când sa-i dau de mancare bebelușului. De asemeni faptul că plătești o anumită sumă pentru consultație nu reprezintă o problemă atât de mare atât timp cât acești bani îi cheltui de regulă pe lucruri de tipul: țigări, dulciuri, haine, etc. Din punctul meu de vedere banii cheltuiți pe consultații sunt poate cei economisiți prin faptul că nu ajungi la spitalizare. Alt avantaj al unui pediatru bun este că poți apela oricând, la orice oră și chiar dacă nu îți răspunde imediat, în următoarele minute, totuși ai încredere că este pus la curent cu problema ta și nu trebuie să aștepți zile sau săptămâni să te poți programa la o consultație, la o clinică privata, unde ai pediatrul pentru că firma la care lucrezi oferă abonament angajaților ei prin aceasta. Cu acestea fiind spuse sper să vă mai gândiți la doctorul pediatru și să vă găsiți unul de încredere, ce s-a dovedit eficient în cazurile cunoștințelor voastre și să le acordați mai multă încredere întrucât ei au avut de-a face cu zeci, sute sau mii de copii și au mai multă experiență față de mamele cu câte un copilaș, doi sau față de bunicii ce au crescut nu știu câti nepoți. Photo Credit: Blend Images - KidStock / Brand X Pictures / Getty Images Toată lumea a auzit de colici, a auzit ce ar fi, pentru că de știut nimeni nu știe exact ce sunt, ideea este că ei apar în viața bebelușilor și a părinților ca să mai adauge un pic de picanterie proaspetei vieți împreună. Colicii sunt malefici, sunt ca niște monstruleți cu dinții mari ce se agită în burtica puiutilor noștrii și le provoacă plânsul, în cascadă, fără oprire, în timpul zilei si celor mai “ghinionisti” și în timpul nopții. Colicii apar la scurt timp după naștere și pot sta bine mersi să va strice cheful “doar” până la 3-4 luni… Lăsând gluma la o parte, colicii chiar pot influența într-un mod urât buna dispoziție a bebelușilor dar și a părinților, în special ale mamelor care de regulă trebuie să gestioneze crizele de plâns provocate de maleficii colici. Eu am avut noroc de niște colici înțelegători, nu au apărut decât pe timpul zilei, de regulă după mese și cam în 15-20 de minute își luau tălpășița. Totuși la îmblinzirea lor au contribuit o serie de acțiuni ce ne-au fost indicate de pediatra noastră sau pur și simplu ne-au venit pe moment si au avut efect. Pentru cine e interesat, am enumerat mai jos aceste acțiuni salvatoare, ce nu trebuie urmate neapărat în această ordine: -după fiecare masă, bebelușul trebuie bătut pe spate pentru a elibera aerul inghitit in timpul mesei -mesele bebelușului ar trebui să aibe loc la distanță de cel puțin 2 ore -atenție la regimul alimentar al tau, daca alaptezi, anumite alimente pot provoca neplaceri bebelusului. Am scris un articol pe această temă mai în detaliu aici -în momentul în care bebelusul deja începe să plângă și să se arcuiască trebuie sa-i ții cald pe burtică, fie pui palma ta, fie pui o sticluță cu apă caldă, sau îl încălzești cu foehnul preț de câteva secunde și apoi îl lași pornit lângă el. De asemeni și sunetul continuu al aspiratorului îi liniștește și îl face să adoarmă -folosește biberoane cu tetine anti colici -folosește suzetă, aceasta are efect calmant asupra bebelușului -foloseste jucării zornăitoare ce scot sunete ascuțite; la noi a funcționat Brocoli, o zornăitoare simpatică (în poza de mai sus) – și-a făcut treaba foarte bine -cântă mult și tare, să acoperi plânsul micuțului si legănă -l Cu acestea fiind zise va urez coliceala cât mai puțină, bebeluși fericiți și părinți iubitori și odihniți! Ca mame ne dorim ca puii noștrii să fie tot timpul cu un pas înainte, să facă mai devreme lucrurile memorabile de tipul: să zambească prima dată, să stea în fund, să zică mamă sau tată, să se ridice în picioare... Dacă anumite acțiuni ale bebelușilor sunt de apreciat la vârste cât mai fragede, unele înainte de vremea lor pot duce insă la adevărate probleme de sănătate. Nici nu o să vă vină să credeți, dar simplul "făcut la olită" începând cu vârsta de 6-7 luni, poate produce adevărate probleme funcționale copiilor cu vârste fragede. Acum câteva săptămani mă gândeam și eu de ce nu aș încerca să-l invăt pe bebe, care are acum aproape 9 luni să facă la olită? Inspirația mea de moment a fost să întreb în grupul de mămici din care fac parte, ce fel de olițe ar fi cele mai indicate pentru început. Unele m-au încurajat să încep acest lucru întrucât și ele și-au pus bebelușii destul de devreme pe oliță și acum nu au nici o problemă, pe când altele m-au avertizat că e cam devreme și că ar trebui să mă documentez mai întâi pentru a afla când este indicat ca un copilaș să fie invătat la oliță. Am decis totuși să mă informez și să aflu mai multe despre acest subiect. În cele ce urmează am încercat să sintetizez o parte din informațiile găsite pentru a vă ajuta să acționați după cum considerați că este mai bine pentru micuții voștri. Se pare că dintre problemele cel mai des întâlnite cauzate de folosirea oliței înaintea vârstei de doi, trei ani ar fi: -infecțiile urinare -urinările frecvente sau "urinarea în pat" -constipația severă Bebelușii au vezica urinară în plină dezvoltare, dezvoltare ce presupune libera circulație a urinei și lipsa contracțiilor la nivelul mușchilor sfincteri. În momentul în care se conditionează eliberarea urinei (prin așteptarea punerii la olită) mușchii sfincteri opun rezistentă iar cei ai vezicăi sunt astfel folosiți, lucrați, devenind mai groși și mai rigizi. Astfel în timp vezica nu va mai putea fi controlată cu ușurință, putând duce de exemplu, la eliberarea urinei făra a fi primit vreun stimul de la copil. Reținerea urinei în mod repetat și pe o perioadă lungă de timp favorizează strângerea bacteriilor și extinderea lor către vezică și la restul tractului urinar. De asemeni, dacă bebelușul se abține și să aibe scaun, riscul infecțiilor crește și mai mult, întrucât distanța dintre rect și vezică este foarte mică, iar bacteriile de abia asteaptă să se extindă în mediile noi prielnice înmulțirii. Studii efectuate în Canada dar și în America arată legătura foarte stransă dintre infecțiile urinare la copii și constipația severă, dar și faptul că acestea sunt generate de folosirea oliței la o varstă mai mică de 2 ani, practic înainte de momentul când copilul ar putea avea control asupra mușchilor sfincteri. Pediatrii urologi susțin cu tărie că micuții poți fi învățați să facă la oliță atunci când sistemul lor nervos este dezvoltat suficient cât să poată, să se controleze conștient. Françoise Dolto, cunoscută pediatră și psihanalistă franceză, spune despre învățatul la oliță că acest lucru ar trebui să se întâmple din momentul în care copilul este în stare să urce și să coboare singur o scară folosită la zidărie. Studiile medicale susțin că în jurul vârstei de 3 ani controlul sfincterian este realizabil și prin urmare atunci ar fi perioada optimă când părintii ar putea să se gândească la scoaterea pamperșilor și făcutul la oliță. Există de asemeni anumite semne ce îți pot semnala că momentul “olița” poate începe. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt atunci când micuțul tău: -este vizibil deranjat când pampersul este ud -poate să-și tragă și să-și dea jos singur pantalonii -poate sta uscat cel puțin 2 ore -înțelege în general instrucțiuni simple Un bebeluș nu este considerat mai inteligent dacă va reuși să facă la oliță înainte de vreme, pentru că oricum nu este conștient de existența acestei necesităti. Personal sunt de părere că este pur și simplu vorba de dorința părintilor de a scăpa devreme de pampers din motive financiare sau de a se mândri că bebelușii lor fac ceva ce alții abia după câțiva ani pot face. În concluzie dragi părinți, lăsati bebelușii să-și facă nevoile în voie, fără să-i condiționați și să-I încurajați la oliță înainte de vreme, vor avea timp o viață întreagă să folosească toaleta așa cum trebuie și aceștia vă vor mulțumi peste ani, pentru că vor fi sănătoși și fericiți. Referință: link |
Miki D.Proaspata mamica de baiat, Project manager intr-o multinationala, pasionata de pictura si carti. Archives
March 2017
Categories
All
|