Toată lumea a auzit de colici, a auzit ce ar fi, pentru că de știut nimeni nu știe exact ce sunt, ideea este că ei apar în viața bebelușilor și a părinților ca să mai adauge un pic de picanterie proaspetei vieți împreună. Colicii sunt malefici, sunt ca niște monstruleți cu dinții mari ce se agită în burtica puiutilor noștrii și le provoacă plânsul, în cascadă, fără oprire, în timpul zilei si celor mai “ghinionisti” și în timpul nopții. Colicii apar la scurt timp după naștere și pot sta bine mersi să va strice cheful “doar” până la 3-4 luni… Lăsând gluma la o parte, colicii chiar pot influența într-un mod urât buna dispoziție a bebelușilor dar și a părinților, în special ale mamelor care de regulă trebuie să gestioneze crizele de plâns provocate de maleficii colici. Eu am avut noroc de niște colici înțelegători, nu au apărut decât pe timpul zilei, de regulă după mese și cam în 15-20 de minute își luau tălpășița. Totuși la îmblinzirea lor au contribuit o serie de acțiuni ce ne-au fost indicate de pediatra noastră sau pur și simplu ne-au venit pe moment si au avut efect. Pentru cine e interesat, am enumerat mai jos aceste acțiuni salvatoare, ce nu trebuie urmate neapărat în această ordine: -după fiecare masă, bebelușul trebuie bătut pe spate pentru a elibera aerul inghitit in timpul mesei -mesele bebelușului ar trebui să aibe loc la distanță de cel puțin 2 ore -atenție la regimul alimentar al tau, daca alaptezi, anumite alimente pot provoca neplaceri bebelusului. Am scris un articol pe această temă mai în detaliu aici -în momentul în care bebelusul deja începe să plângă și să se arcuiască trebuie sa-i ții cald pe burtică, fie pui palma ta, fie pui o sticluță cu apă caldă, sau îl încălzești cu foehnul preț de câteva secunde și apoi îl lași pornit lângă el. De asemeni și sunetul continuu al aspiratorului îi liniștește și îl face să adoarmă -folosește biberoane cu tetine anti colici -folosește suzetă, aceasta are efect calmant asupra bebelușului -foloseste jucării zornăitoare ce scot sunete ascuțite; la noi a funcționat Brocoli, o zornăitoare simpatică (în poza de mai sus) – și-a făcut treaba foarte bine -cântă mult și tare, să acoperi plânsul micuțului si legănă -l Cu acestea fiind zise va urez coliceala cât mai puțină, bebeluși fericiți și părinți iubitori și odihniți!
0 Comments
Ca mame ne dorim ca puii noștrii să fie tot timpul cu un pas înainte, să facă mai devreme lucrurile memorabile de tipul: să zambească prima dată, să stea în fund, să zică mamă sau tată, să se ridice în picioare... Dacă anumite acțiuni ale bebelușilor sunt de apreciat la vârste cât mai fragede, unele înainte de vremea lor pot duce insă la adevărate probleme de sănătate. Nici nu o să vă vină să credeți, dar simplul "făcut la olită" începând cu vârsta de 6-7 luni, poate produce adevărate probleme funcționale copiilor cu vârste fragede. Acum câteva săptămani mă gândeam și eu de ce nu aș încerca să-l invăt pe bebe, care are acum aproape 9 luni să facă la olită? Inspirația mea de moment a fost să întreb în grupul de mămici din care fac parte, ce fel de olițe ar fi cele mai indicate pentru început. Unele m-au încurajat să încep acest lucru întrucât și ele și-au pus bebelușii destul de devreme pe oliță și acum nu au nici o problemă, pe când altele m-au avertizat că e cam devreme și că ar trebui să mă documentez mai întâi pentru a afla când este indicat ca un copilaș să fie invătat la oliță. Am decis totuși să mă informez și să aflu mai multe despre acest subiect. În cele ce urmează am încercat să sintetizez o parte din informațiile găsite pentru a vă ajuta să acționați după cum considerați că este mai bine pentru micuții voștri. Se pare că dintre problemele cel mai des întâlnite cauzate de folosirea oliței înaintea vârstei de doi, trei ani ar fi: -infecțiile urinare -urinările frecvente sau "urinarea în pat" -constipația severă Bebelușii au vezica urinară în plină dezvoltare, dezvoltare ce presupune libera circulație a urinei și lipsa contracțiilor la nivelul mușchilor sfincteri. În momentul în care se conditionează eliberarea urinei (prin așteptarea punerii la olită) mușchii sfincteri opun rezistentă iar cei ai vezicăi sunt astfel folosiți, lucrați, devenind mai groși și mai rigizi. Astfel în timp vezica nu va mai putea fi controlată cu ușurință, putând duce de exemplu, la eliberarea urinei făra a fi primit vreun stimul de la copil. Reținerea urinei în mod repetat și pe o perioadă lungă de timp favorizează strângerea bacteriilor și extinderea lor către vezică și la restul tractului urinar. De asemeni, dacă bebelușul se abține și să aibe scaun, riscul infecțiilor crește și mai mult, întrucât distanța dintre rect și vezică este foarte mică, iar bacteriile de abia asteaptă să se extindă în mediile noi prielnice înmulțirii. Studii efectuate în Canada dar și în America arată legătura foarte stransă dintre infecțiile urinare la copii și constipația severă, dar și faptul că acestea sunt generate de folosirea oliței la o varstă mai mică de 2 ani, practic înainte de momentul când copilul ar putea avea control asupra mușchilor sfincteri. Pediatrii urologi susțin cu tărie că micuții poți fi învățați să facă la oliță atunci când sistemul lor nervos este dezvoltat suficient cât să poată, să se controleze conștient. Françoise Dolto, cunoscută pediatră și psihanalistă franceză, spune despre învățatul la oliță că acest lucru ar trebui să se întâmple din momentul în care copilul este în stare să urce și să coboare singur o scară folosită la zidărie. Studiile medicale susțin că în jurul vârstei de 3 ani controlul sfincterian este realizabil și prin urmare atunci ar fi perioada optimă când părintii ar putea să se gândească la scoaterea pamperșilor și făcutul la oliță. Există de asemeni anumite semne ce îți pot semnala că momentul “olița” poate începe. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt atunci când micuțul tău: -este vizibil deranjat când pampersul este ud -poate să-și tragă și să-și dea jos singur pantalonii -poate sta uscat cel puțin 2 ore -înțelege în general instrucțiuni simple Un bebeluș nu este considerat mai inteligent dacă va reuși să facă la oliță înainte de vreme, pentru că oricum nu este conștient de existența acestei necesităti. Personal sunt de părere că este pur și simplu vorba de dorința părintilor de a scăpa devreme de pampers din motive financiare sau de a se mândri că bebelușii lor fac ceva ce alții abia după câțiva ani pot face. În concluzie dragi părinți, lăsati bebelușii să-și facă nevoile în voie, fără să-i condiționați și să-I încurajați la oliță înainte de vreme, vor avea timp o viață întreagă să folosească toaleta așa cum trebuie și aceștia vă vor mulțumi peste ani, pentru că vor fi sănătoși și fericiți. Referință: link Dacă citești acest post probabil că ești într-o mică dilemă și te gândești dacă ar trebui să folosești sau nu suzeta pentru bebelușul tău. Adevărul este că și acest subiect, ca multe altele legate de bebeluși, este unul controversat și într-o continuă dispută. Există două tabere adverse, cea a celor ce sunt pro suzetă și a celor ce sunt împotriva folosirii ei. Trebuie să recunosc că și eu la început am fost împotriva suzetei. Pe lângă faptul că mi se părea urât că un bebeluș mai măricel să stea cu suzeta în gură, auzisem cum că ar fi foarte greu să scapi de ea ulterior și că unii copii, nici la trei sau patru ani nu pot renunța la ea... Contrar așteptărilor mele, pediatra mea mi-a recomandat să-i dăm bebelușului suzetă, să încercam mai multe tipuri și să vedem dacă găsim una care să-i placă. Bineînțeles, ca mai toți bebelușii, nici bebele meu nu a vrut initial suzeta, și asta în special pentru că I-am dat una care nu era potrivită vârstei lui. Ne-am dat seama de acest lucru după ce am ajuns în magazin și am vazut cat de multe feluri de suzete sunt, cu forma tetinei diferită: rotundă, alungită, înclinată, din materiale diferite (latex, silicon) și pentru vârste diferite: 0-2 luni, 0-6 luni, 3+, etc... I-am dat bebelușului mai multe tipuri de suzete, una din latex, care nu era foarte estetica, avea o culoare mai urâțica și am inteles ca se deteriorează si repede, și altele din silicon. Pe acestea din silicon, le-a și acceptat imediat, fiind mai flexibile și mai fine. Acum mă felicit pentru că am urmat sfatul pediatrei, că am încercat și găsit suzete pe placul lui. Bebele a fost și este calm, vesel și jucăuș iar eu nu am avut un stres în plus datorat plânsului pe o perioadă lungă de timp. Momentan bebe are opt luni și sper ca până la 1 an și jumătate să se plictisească și să renunțe la suzetă. Pentru mămicile ce încă nu sunt hotărâte dacă să le dea sau nu bebelușilor suzetă, voi enumera în cele ce urmează, avantajele și dezavantajele folosirii acesteia, astfel încât să vă faceți o idee și să alegeți varianta cea mai bună pentru voi. Așadar, sa vedem care ar fi avantajele folosirii suzetei: - Suzeta poate calma bebelușul atunci când acesta are colici, dureri de burtică, vrea să adoarmă sau e mai morocănos. Indicația medicilor este aceea ca suzeta să se ofere bebelușului după șase săptămâni de la naștere, pentru a nu interfera cu suptul, în cazul în care sugarul este alăptat. Până acesta își intră în ritm și învață să sugă, suzeta nu ar trebui folosită pentru a nu-l confuză sau supăra, întrucât nu va înțelege de ce din aceasta nu iese lapte . -Controlul mai bun asupra obiceiului bebelușului de a bagă în gură; învățându-se cu suzeta nu va mai încerca să își bage și mânuțele și să le sugă, un obicei ce va fi mult mai greu de dezobișnuit decât cel al folosirii suzetei -Studiile efectuate de cercetătorii americani arată că riscul sindromului morții subite la bebeluși este mai mic decât la cei care nu folosesc suzeta în somn, datorită faptului că suzeta permite intrarea aerului în gurița și în nas, precum și faptului că aceștia nu vor adormi profund și deci riscul să se sufoce va fi foarte mic. -Suzetele ortodontice ajută la creșterea corectă a dințișorilor, spre deosebire de suptul pumnisorului sau a degetului mare ce poate duce la deformarea sau deplasarea viitorilor dințișori -Mama va avea mai multă liniște, copilul fiind calmat și liniștit cu ajutorul suzetei. Totuși folosirea suzetei nu ar trebui să devină un obicei frecvent. Suzeta ar trebui să fie folosită cu moderație și să nu fie oferită de fiecare dată când bebelușul începe să plângă, pentru că în acest fel se pot crea comportamente greșite și anume: amânarea foamei precum și creerea obiceiului de avea tot timpul ceva în gură. Dintre dezavantajele pe care le prezintă folosirea suzetei putem menționa: -Posibilitatea ca bebelușul să se dezobișnuiască mai greu de suzeta. Folosirea acesteia după vârstă de doi ani poate afecta dentiția, vorbitul normal si urechile, putând provoca infecția acestora (conform unor studii ale unor cercetători americani) - Necesitatea de a asigura o igienă bună a suzetei fiind nevoie a fi sterilizată cel puțin o dată pe zi Părerea mea personală este ca suzeta iti oferă multe avantaje si având in vedere ca, lunile de la naștere pâna când bebelușul împlinește un an sunt mai dificile, orice ajutor pentru tine dar si pentru bebeluș ar trebui acceptat. Dupa cum spuneam eu o folosesc si sper ca pâna la varsta de 1.5 ani sa scăpam de ea, incepând sa o folosim cât mai rar si în special înainte de culcare. Referință: http://www.whattoexpect.com/first-year/pacifiers |
Miki D.Proaspata mamica de baiat, Project manager intr-o multinationala, pasionata de pictura si carti. Archives
March 2017
Categories
All
|