De când Mickey al meu l-a descoperit pe Mickey Mouse de pluș somnul este altfel, mult mai bun și mai dulce. Am înțeles că plușurile nu ar fi chiar indicate pentru bebelușii de până într-un an dar cu Mickey Mouse este altceva, fără el și fără suzi nu putem dormi fericiți. Astăzi la amiază de exemplu, bebele abia adormise de jumătate de oră și a început să se agite, să mârâie un pic, să dea semne că se trezește. Îmi doream să mai doarmă nițel așa că am început să-l mângâi pe cap și i l-am pus pe Mickey în brațe. Nici nu a deschis ochii ci doar s-a ghemuit și l-a strâns cu drag în brațe și l-a cuibărit mai bine la pieptul lui, apoi a început să-i mângâie urechile mari și negre, după care a adormit la loc. Ce ne-am fi făcut noi fără Walt Disney dacă nu inventa el toate personajele minunate care au bucurat miliarde de copii. Părinții, copii dar și industria cinematografică, cea a producătorilor de jucării, de haine și cei din industria entertainmentului ar trebui să-i mulțumească în gând, pentru ceea ce a creat și astfel ajutat pe fiecare într-un mod diferit. Un lucru interesant despre Walt Disney este că îi era foarte frică de șoareci dar iată că imaginația lui a produs un personaj drăguț și haios, ce a fost și va fi apreciat de atât de mulți oameni. Inițial Walt se gândea să-l numească pe șoricel Mortimer dar soția lui a avut o idee mai bună și i-a sugerat Mickey și astfel s-a ajuns la celebrul Mickey Mouse. Poate că dacă îl chema Mortimer nu mai devenea așa popular, cine știe… Revenind la poveștile noastre cu Mickey, încă de la câteva luni, bebelușul meu a reținut unde îl avea pe Mickey (pe atunci aveam doar un sticker cu Mickey Mouse) și de fiecare data când îi ziceam că îl vede Mickey Mouse sau că mergem la el se uita automat la dulapul unde era lipit acesta. De asemeni, după ce îl chinuiam cu aspiratul mucisorilor, ca să îi treacă plânsul îl duceam la Mickey Mouse de pe dulap și se liniștea instant, îl privea cu atât drag, îl mângâia și începea să râdă. Nimic nu-l înveselește mai tare și mai repede decat Mickey Mouse, fie el stickerul de pe perete, plușul sau figurinele de carton. Mai târziu i-am desenat, decupat și colorat figurine cu Mickey și Minnie și I le-am lipit pe perete deasupra pătuțului lui. Când rămâne singur în pătuț se ridică în picioare, se uită la ei și începe să le vorbească de zor pe limbă lui. Pe Mickey Mouse de pluș, îl mai folosește bebelușul meu și pe post de jucărie de dentiție, da știu că nu sună bine dar urechile lui Mickey sunt mult mai liniștitoare și bune de molfăit decât jucăriile speciale de care ziceam. Ce să mai spun, pentru noi Mickey Mouse este remediul perfect pentru momentele plângăcioase, neplăcute sau cele de dinainte de somn, așa că pot să spun în numele bebelului și incluzându-l și pe el (datorită numelui): “Am Mickey Mouseul meu și mă mândresc cu el” iar cine nu are Mickey Mouse să-și cumpere, pe el sau oricare alt personaj de desene, vă confirm că poate face minuni.
0 Comments
|
Miki D.Proaspata mamica de baiat, Project manager intr-o multinationala, pasionata de pictura si carti. Archives
March 2017
Categories
All
|