Organizarea botezului poate fi destul de ușoară pentru cei care și-au organizat și nunta înainte, pentru că sunt mult mai puține lucruri de urmărit iar emoțiile nu vor fi la fel de mari ca la nuntă sau cel puțin nu sunt de același tip, însă pentru cei care nu au avut sau nu au organizat nunta înainte poate fi un pic mai dificil. De aceea m-am gândit că acest articol ar putea fi util pentru cei ce urmează să-și organizeze botezul, având astfel un fel de checklist cu lucrurile și acțiunile de care fericiții părinți ar trebui să țină cont pentru a fi siguri că nu au omis ceva. Puteți să o printati și să bifați ce ați făcut deja și ce urmează să mai faceți. Primul lucru ce trebuie hotărât este data botezului. Pentru a lua o decizie corectă trebuie să și verificați dacă data pe care o vreți este în regulă și nu cade într-o perioadă de post sau sărbătoare mare întrucât preoții nu vor vrea să facă botezul, nefiind de acord cu petrecerea botezului în acea perioadă. O simplă căutare pe internet vă v-a arăta care sunt zilele când puteți să stabiliți botezul. Urmează să realizați lista teoretică de invitați, pentru a vedea estimativ câți participanți veți avea la petrecere și în funcție de acest număr să începeți să căutați săli de restaurant de dimensiuni potrivite. Nu merge să alegeți o sală mare dacă aveți un număr mic de participanți pentru că va arăta un pic ciudat. Poate ar merge doar în cazul în care vor fi mulți copii iar cei de la restaurant vor vrea să organizeze un fel de loc de joacă pentru a acoperi spațiul gol. Alegerea restaurantului unde va avea loc petrecerea - aici trebuie să va înarmați cu răbdare dar și să cereți multe recomandări de pe la prieteni și cunoscuți pentru a merge oarecum la sigur. De multe ori la restaurantele la care te uiți pe siteurile lor ți se par wow dar când ajungi acolo vei fi total dezamăgit. Contează foarte mult perioada în care vei face botezul, în timpul verii va fi destul de greu să găsești ceva liber întrucât restaurantele sunt rezervate cu aproape un an înainte pentru nunți, dar fiecare cu norocul lui. Dacă ai și un număr restrâns de invitați va fi cu atât mai dificil să găsești un restaurant în regulă și de asemeni aranjamentul meselor va fi mai greu de realizat. Alegerea bisericii la care urmează să faceți botezul - ar trebui să vorbiți cu cineva de la biserică și să rezervați din timp ziua și ora pentru botez, eventual să și specificați să nu se facă botezul în același timp cu alți copii. Vor fi tot felul de inconveniențe de genul cine a fost scăldat înainte în aceeași apa, fotografii pot încurca invitații, vor fi mult mai multe plânsete în același timp, așadar câte unul pe rând va fi fără bătăi de cap… Invitațiile pentru botez – trebuiesc comandate după ce ați stabilit restaurantul și biserica, pentru ca va trebui să treceți aceste informații în invitație. Acum sunt foarte la modă invitațiile trimise prin internet, prin email, pe facebook, pentru că se se știe că venirea bebelușului limitează timpul părinților și nu ar mai fi atât de disponibili pentru întâlniri față în față pentru înmânarea invitațiilor. Pentru a alege un model dar și textul pentru invitații nu este nevoie decât de câteva căutări pe internet. Dacă însă aveți inspirație și vreți să compuneți voi textul cu atât mai bine, veți fi originali. De asemeni, și pentru a realiza invitațiile în format electronic sau pe hârtie puteți apela la firme online. În acest fel nu va mai fi nevoie să vă deplasați prin magazine să alegeți modelul dorit. Atenție la dimensiunile invitațiilor, veți putea constata după ce ați făcut comanda că ar putea fi prea mici sau prea mari. În cazul în care vă doriți ceva mai deosebit la botez puteți să va gândiți la o tematică, fie personaje de desene animate sau ceva ce vă reprezintă pe voi sau pe bebeluș. Noi am avut ca tematică Strumfii și prin urmare invitațiile, mărturiile, aranjamentele la masă și culorile alese (la restaurant, la hăinuțele bebelușului și chiar și rochia mea) au fost cele specific strumfesti (imagini cu strumfi, doar culori alb și albastru) și a ieșit foarte bine (credem noi). Machiajul și coafura mămicii sunt de asemeni importante, ar fi ideal dacă găsești pe cineva care să vina acasă să te machieze și coafeze. Trebuie să îți calculezi bine timpul când să chemi coafeză și machieuză, sau cât timp îți va lua să ajungi la coafor și să iei în calcul cam cât ar dura fiecare operațiunea în parte pentru a fi gata la timp. Rochia pentru petrecere ar fi bine să o cumperi nu cu foarte mult timp înainte de botez, dat fiind faptul că probabil vei mai slăbi după naștere. Ai putea să prospectezi în schimb magazinele să știi unde ai avea mai multe opțiuni și nu va trebui să pierzi multe ore mergând de la un magazin la altul. Costumația tăticului nu va da prea multe bătăi de cap, el poate folosi costumul de la nuntă sau poate combina diverse piese astfel încât să obțină o ținută reușită. În plus, el va avea mai mult timp să umble prin magazine în cazul în care va vrea să-și cumpere ceva nou. Mărturiile sunt acele mici cadouri ce le primesc invitații la petrecere. Găsiți foarte multe modele și idei pe internet, pe la firmele care produc astfel de produse. Sunt destul de frecvente și eu chiar le pefer pentru ca sunt practice, mărturiile de tipul pozelor pe suport magnetic. Le pui pe frigider și așa vei ști și când e ziua bebelușului și când să îi suni părinții și să le zici “La mulți ani!”. Alegerea celor ce se vor ocupa de foto și video, sau doar foto pentru a avea și peste ani amintirea botezului prin imagini de la biserica și de la restaurant. Este indicat să cereți recomandări pentru fotografi și cameramani de pe la prieteni, colegi de muncă, cunostiinte și ar fi și mai bine că acestea să fie la pachet, pentru a obține un preț mai bun. Mi-ar fi plăcut ca ai mei să-mi fi făcut niște poze de la botezul meu, bine pe vremea aceea se făcea de regulă acasă și veneau doar rudele și prieteni foarte apropiați, mergea o poză, doua…inca mai sufăr că nu am nici o poză de tipul bebeluș “nud” cum are toată lumea DJ sau formație – de regulă, din considerente financiare pentru botez este ales un DJ. Formațiile costă destul de mult și nu se merită efortul financiar. In plus, ele sunt rezervate deja cu ceva timp înainte, pentru nunți. La botez se știe că nu este distracția le fel de mare ca la o nuntă, dar mai pot fi și excepții nu? Lumânarea de botez – partea bună este că nu o plătesc părinții ci nașii. Părinții ar trebui să aleagă totuși modelul, să le placă și să fie în ton cu tematica în cazul în care această există. Puteți găsi câteva modele interesante aici. Cruciulițele – se pun în piept invitaților ce vin la biserică iar modelul fie îl alegeți voi, fie nașii. Hăinuțele bebelușului – indicat ar fi ca mama să meargă împreună cu nașa să aleagă un costumaș pe gustul mămicii. Un alt avantaj de a merge împreună este că mămica își vă putea da seama, “din ochi”, dacă mărimea hăinuțelor este potrivită pentru bebeluș. Trusoul bebelușului – este un set ce conține în principiu: prosop cu capișon pentru bebeluș, sticluță pentru mir, pânză de mir, fașă, prosop și săpun preot. Obiectele din trusou pot fi personalizate cu numele bebelușului sau alese în culorile potrivite tematicii botezului. Un model interesant puteți găsi și aici. Ursitoare – dacă vă doriți un moment mai deosebit. Ar fi indicat să le găsiți tot din recomandări sau cel puțin să verificați înainte pe internet dacă există comentarii negative legate de seriozitatea și prestația lor. Animatori – dacă aveți mulți copilași participanți la botez, pentru a-I ține pe copii ocupați și pe părinți mai disponibili la distracție, puteți apela la diverși amatori, în ton cu tematica aleasă sau chiar fără legătură, în funcție de preferințele copiilor (puteți întreba părinții înainte pe cine preferă copii lor). Candy Bar – masa cu prăjiturele de toate felurile și mărimile, cu nelipsitele macaroons-mascotele candy barurilor. În ultima vreme candy bar-ul a devenit foarte popular. Aranjamentul mesei precum și prăjiturelele pot avea de asemeni elemente din tematica botezului. Poze cu bebelușul pot fi făcute și înfipte în diversele tipuri de prăjituri, sunt atât de multe sortimente de unde puteți alege, important de urmărit ar fi calitatea prăjiturilor să fie una bună, dar și aranjamentul ar trebui să fie deosebit și să impresioneze. Prețul unui candy bar diferă în funcție de numărul de persoane participante, iar tipul de prăjituri în funcție de preferințele voastre. Formație de dansatori-compusă din copii sau un moment artistic realizat de copii mai pot fi alese de asemeni la petrecerea botezului. În funcție de buget dar și de numărul de persoane puteți opta sau nu pentru aceștia. Pe scurt, cam aceasta ar fi lista cu tot ce trebuie luat în considerare pentru organizarea botezului. Nu-i așa ca nu e prea complicat? Doar timpul este cel ce de multe ori le lipsește proaspeților părinți.
0 Comments
De când Mickey al meu l-a descoperit pe Mickey Mouse de pluș somnul este altfel, mult mai bun și mai dulce. Am înțeles că plușurile nu ar fi chiar indicate pentru bebelușii de până într-un an dar cu Mickey Mouse este altceva, fără el și fără suzi nu putem dormi fericiți. Astăzi la amiază de exemplu, bebele abia adormise de jumătate de oră și a început să se agite, să mârâie un pic, să dea semne că se trezește. Îmi doream să mai doarmă nițel așa că am început să-l mângâi pe cap și i l-am pus pe Mickey în brațe. Nici nu a deschis ochii ci doar s-a ghemuit și l-a strâns cu drag în brațe și l-a cuibărit mai bine la pieptul lui, apoi a început să-i mângâie urechile mari și negre, după care a adormit la loc. Ce ne-am fi făcut noi fără Walt Disney dacă nu inventa el toate personajele minunate care au bucurat miliarde de copii. Părinții, copii dar și industria cinematografică, cea a producătorilor de jucării, de haine și cei din industria entertainmentului ar trebui să-i mulțumească în gând, pentru ceea ce a creat și astfel ajutat pe fiecare într-un mod diferit. Un lucru interesant despre Walt Disney este că îi era foarte frică de șoareci dar iată că imaginația lui a produs un personaj drăguț și haios, ce a fost și va fi apreciat de atât de mulți oameni. Inițial Walt se gândea să-l numească pe șoricel Mortimer dar soția lui a avut o idee mai bună și i-a sugerat Mickey și astfel s-a ajuns la celebrul Mickey Mouse. Poate că dacă îl chema Mortimer nu mai devenea așa popular, cine știe… Revenind la poveștile noastre cu Mickey, încă de la câteva luni, bebelușul meu a reținut unde îl avea pe Mickey (pe atunci aveam doar un sticker cu Mickey Mouse) și de fiecare data când îi ziceam că îl vede Mickey Mouse sau că mergem la el se uita automat la dulapul unde era lipit acesta. De asemeni, după ce îl chinuiam cu aspiratul mucisorilor, ca să îi treacă plânsul îl duceam la Mickey Mouse de pe dulap și se liniștea instant, îl privea cu atât drag, îl mângâia și începea să râdă. Nimic nu-l înveselește mai tare și mai repede decat Mickey Mouse, fie el stickerul de pe perete, plușul sau figurinele de carton. Mai târziu i-am desenat, decupat și colorat figurine cu Mickey și Minnie și I le-am lipit pe perete deasupra pătuțului lui. Când rămâne singur în pătuț se ridică în picioare, se uită la ei și începe să le vorbească de zor pe limbă lui. Pe Mickey Mouse de pluș, îl mai folosește bebelușul meu și pe post de jucărie de dentiție, da știu că nu sună bine dar urechile lui Mickey sunt mult mai liniștitoare și bune de molfăit decât jucăriile speciale de care ziceam. Ce să mai spun, pentru noi Mickey Mouse este remediul perfect pentru momentele plângăcioase, neplăcute sau cele de dinainte de somn, așa că pot să spun în numele bebelului și incluzându-l și pe el (datorită numelui): “Am Mickey Mouseul meu și mă mândresc cu el” iar cine nu are Mickey Mouse să-și cumpere, pe el sau oricare alt personaj de desene, vă confirm că poate face minuni. Sunt convinsă că toți părinții își doresc ce e mai bun pentru copiii lor, să le ofere tot ceea ce ei nu au avut, pornind de la mediul în care au crescut, la sănătatea și educația la un nivel superior. Câteodată această dorință de a avea tot ce e mai bun, mai nou din punct de vedere tehnologic nu înseamnă și cel mai bun lucru pentru ei. A oferi copilului tău de la vârstă timpurie acces la jocuri pe tabletă, laptop, calculator, desene animate sau diverse emisiuni educative la televizor nu este însă un lucru bun așa cum ar putea părea la început. Ca și părinți ar trebui să fim responsabili pentru dezvoltarea copiilor noștri în special în ceea ce privește dezvoltarea inteligenței și modelarea comportamentului lor, întrucât ei vor fi oamenii viitorului iar noi și generațiile următoare vom fi afectați la un moment dat de deciziile lor. Dacă perioada de vârstă 0-2 ani este cea în care creierul învață cum să se descurce cu elementele ce țin de motricitate, auz și văz, perioadele între 2-5 ani și apoi 6 -14 ani sunt cele în care se dezvoltă procesele superioare de gândire. Așadar, cu atât mai mult atunci va trebui să acordăm o atenție sporită copiilor noștri oferindu-le tot suportul necesar dezvoltării normale ale gândirii acestora. În prezent, avem norocul să dispunem de multe mijloace de informare și putem beneficia de studiile realizate în țările în care televiziunea a apărut de ceva timp, unde efectele acesteia au fost deja puse sub lupă, analizate iar rezultatele obținute publicate în numeroase cărți de specialitate. Nenumăratele studii efectuate în special în America dar și în Australia și Europa au demonstrat care sunt efectele negative ale televizorului asupra copiilor dar și adulților. Bineînțeles gravitatea acestora este strâns legată și de alți factori cum ar fi: timpul dedicat vizionării TV, conținutul prezentat, mediul familial, implicarea părinților și implicarea copiilor în activități sportive și în mijlocul naturii. Așadar, hai să vedem care ar fi cele mai importante 5 efecte negative pe care privitul la televizor îl are asupra copiilor (idei preluate din cartea Efectele micului ecran asupra minții copilului – Virgiliu Gheorghe). Inteligență redusă, încapacitatea de a reflecta la rezolvarea unei situații problematice, la adaptarea in cazul unei situații noi, la înțelegerea și analiza informațiilor primite și la filtrarea lor în mod corect. Studiile au demonstrat că privitul la televizor stimulează emisia de unde specifice stării de somnolență și hipnoză, astfel că activitatea emisferei stângi responsabilă cu gândirea logică și analitică este inhibată iar comunicarea cu emisfera dreaptă, cea răspunzătoare de emoții, creativitate și intuiție, și centrii de comandă, răspunzători de comportamentul la stimuli interni și externi, mult redusă. O astfel de acțiune repetată de un copil, duce la diminuarea sau nedezvoltarea proceselor superioare de gândire. Acest copil va ajunge o persoană ce nu poate judeca și lua decizii singură sau care acționează mecanic, după modelul comportamental oferit prin intermediul mediului virtual, al televizorului, prin urmare o persoană ușor manipulabila. Incapacitatea de învățare și imposibilitatea de concentrare în activități ce necesită efort prelungit de gândire. Acest lucru se întâmplă din cauză că privind în mod constant și timp îndelungat la televizor, creierul se obișnuiește să nu mai proceseze informațiile primite și să nu mai încerce să le înțeleagă. Datorită vitezei mari cu care imaginile se succed în televiziune, creierului îi este imposibil să proceseze imaginile derulate așa că omul devine un simplu spectator, de la care nu se așteaptă nici un răspuns înapoi. Copilul nu are cum să cunoască cu adevărat lumea înconjurătoare pentru că nu are posibilitatea să interacționeze, să reflecteze și să facă anumite conexiuni ce s-ar realiza în mod normal în urma interacțiunii cu o persoană fizică, un părinte de exemplu sau un obiect pe care să poată să-l atingă și să-i observe caracteristicile. Poate vă gândiți că lăsați copiii doar la acele emisiuni ce se doresc a fi educative, din care cu siguranță copilul va învăța ceva. Au fost făcute studii pe grupuri de copiii ce urmăreau un astfel de canal de televiziune ce avea ca scop educația copiilor, de-a lungul câtorva ani. Dacă pentru moment acele emisiuni s-au dovedit a fi utile și copiii păreau că au învățat ceva din ele, după câțiva ani rezultatele la testele de învățare au arătat că acești copiii s-au descurcat foarte slab comparativ cu alți copiii ce nu au urmărit acel canal educațional. Agresivitate și violență crescută s-a observat de către cercetători făcând diverse experimente de-a lungul a câtorva ani, pe grupuri de copiii ce au vizionat materiale cu conținut violent și cei care nu obișnuiau să se uite la televizor. Comportamentul violent s-a evidențiat clar în grupul copiilor din prima categorie. În ziua de azi televiziunile transmit un procent foarte ridicat de conținut violent ce pătrunde în subcontientul celor care privesc constant la televizor. Experimentele arată că undele emise de către cei ce urmăresc un material violent activează memoria de lungă durată și trăirile de după traume. Astfel modul în care se răspunde în situații neplăcute sau periculoase se întipărește în subconștientul celui ce privește aceste materiale, ajungând că acesta să considere că ar fi normal să fie agresiv față de cel ce greșește în fața lui și că ar merita să fie pedepsit verbal sau fizic, fără să fie și conștient de efectele pe care această agresivitate o are asupra celorlalți. Sexualitate deviantă promovată excesiv în televiziune prin numeroasele materiale cu referințele mai mult sau mai puțin vizibil legate de sex și pornografie. Mesajele transmise sunt de tipul: este la modă începerea vieții sexuale cât mai devreme, trebuie urmărită satisfacerii plăcerii de moment și nu e nevoie să te implici emoțional într-o relație, sunt normale relațiile extraconjugale, este în regulă să-ți folosești partenerul sau parteneră pe post de obiect al satisfacerii plăcerii imediate. Toate aceste mesaje subliminale au rolul de a “forma” comportamentul tinerilor în oameni mânați doar de dorință sexuală, plăcere facilă și imediată, și alienarea de valori morale ce implică o viață frumoasă și sănătoasă de familie. Hiperactivitate, stare de agitație și nelinișite continuă, dorința de a face cât mai multe lucruri ce provoacă plăcere sau recompensă imediată, lipsa răbdării de a gândi o strategie pentru obținerea unui țel mai dificil. Mai departe, imposibilitatea de a obține efectul dorit imediat duce la nervozitate, irascibilitate și comportament agresiv față de cei din jur. Din păcate aud tot mai multe mămici ce se plâng de acest comporatment la copiii lor cu vârste începând de la patru ani. Acestea recunosc că și-au lăsat copiii destul de mult timp în fața televizorului și acum caută metode de a rezolva aceste probleme comportamentale. Dragi părinți, studiile arată clar că există o legătură foarte mare între “tembelizarea” generațiilor și privitul la televizor dar și a jocurilor pe calculator (despre acestea voi scrie un articol separat). Acestea sunt niște instrumente subtile și foarte puternice de manipulare a unei mase foarte mari de oameni, în scopul de izola indivizii de mediul familial, de a-i face egoiști, pseudo atotștiutori prin diversitatea de informație oferită îmbrăcată sub formă de adevăr “stiintific”, agresivi dar și sclavi al plăcerilor proprii satisfăcute prin consumatorism exagerat (cu cât deții și îți permiți mai multe lucruri cu atât ești mai puternic și poți să ai viață minunată și falsă pe care televiziunea ți-o redă). Astfel, marile puteri ce conduc lumea din umbră vor avea mereu de câștigat și vor putea controla masele în direcția pe care aceștia și-o doresc. Dacă prin acest articol v-am stârnit măcar puțin curiozitatea în ceea ce privește modul negativ în care televiziunea ne poate transforma copiii, va recomand să citiți câteva cărți foarte bune ce descriu în detaliu aceste efecte, dar și cum puteți limita efectele lor pentru o creștere sănătoasă a micuților noștri. Aceste cărți sunt: Efectele micului ecran asupra minții copilului – Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu (Editura Prodomos), Efectele televiziunii asupra minții umane și Revrajirea lumii - Virgiliu Gheorghe, Imbecilizarea prin televizor – Giovani Sartori. Cu acestea fiind scrise, vă doresc un sincer: “La cât mai puține ore în fața televizorului!” Hera a fost cățeaua noastră pe care o aveam de aproape 11 ani. Ea a fost cea care ne amintea de fiecare dată de începutul relației noastre de dragoste. Aseară draga de ea ne-a parasit… Sunt atât de multe amintiri frumoase pe care le avem cu ea încât nu pot să nu lăcrimez atunci când îmi aduc aminte de ele și de faptul că nu mai este printre noi. Una dintre acestea este legată de momentul în care am cumpărat-o. Era o zi friguroasă de iarnă și împreună cu soțul, prietenul meu pe atunci, am mers în târgul de animale din parcul Plumbuita. Erau destul de mulți căței la vânzare atunci, care mai de care mai frumoși și îmi aduc aminte de unul dintre proprietari, un bărbat între două vârste, ce avea doar un pui de Rotweiller, negru cu câte un punct maro deasupra fiecărui ochi, ce stătea atât de frumos în șezut și se uita cu ochi calzi la noi, parcă stătea la poză. Spuneai că este cel mai cuminte cățel, iar când ne-a văzut a început să se gudure și să se uite la noi parcă rugându-ne: Luați-mă acasă, promit că am să vă iubesc și am să fiu cuminte! Ne-a plăcut atât de mult încât am cumpărat-o și am fost tare fericiți că am făcut acest lucru. Am mers cu ea la căminul studențesc (pe atunci eram studenți) unde aveam de gând să o ținem un timp până să o ducem la părinții soțului. De când am ajuns acasă , cățelușa cuminte s-a transformat într-un cățel jucăuș ce făcea multe năzbâtii și ne distra foarte tare. Într-o dimineață, cam pe la ora 3-4, tot în cămin fiind, Hera a început să schelălăie pe modul și să facă super gălăgie. L-am trezit pe al meu și i-am zis să vadă ce are Hera și să o potolească pentru că nu vroiam să trezească colegii de cameră și de modul. După câteva secunde după ce al meu s-a dus la ea, gălăgia s-a dublat: înjurături printre dinți, forfotă, zgomote de scaune și masă hârșâite, zgomote de cățel care se bucură și are chef de joaca…M-am trezit să văd ce e, de ce e gălăgia și mai mare, și când colo ce să vezi, al meu somnoros, umbla cu punga să culeagă nevoile pe care Hera le împrăștiase pe jos iar ea alerga bucuroasă că are cu cine să se joace și se ridica pe picioarele lui, se împingea în toate scaunele și lovea diverse alte obiecte ce mai erau pe modul. Pentru că avea așa de multă energie ghemotocul de blană, ce mi-a trecut prin minte: “Trebuie să o obosesc!” și atunci, am ieșit pe holul căminului și am început să urc și să cobor cele 5 etaje ale căminului. Ce mai imagine, o nebună în pijama, chioară de somn urcând și coborând scările cu un cățel nebunatic, alergând cu limba scoasă și cu chef de joacă, la ora 4 dimineața … De la aceea întâmplare soțul a dus-o la curte, au trecut câțiva ani, în care nu am mai văzut-o iar când am revăzut-o deja era o cățea mare și frumoasă. Se bucura foarte tare când ne vedea și venea să mănânce ce-I aduceam bun, dar nu stătea să o mângâi așa cum aveam chef, era o domnișoară cu atitudine. După câțiva ani, i-am luat un băiețel, pe Oscar, să-i țină companie și poate să facă și puiuți împreună când acesta va crește. Mi-aduc aminte în primele zile că se uita la el cam urât și ne era frică să nu-l muște. Pe Oscar îl țineam în brațe și îl simțeam cum îi bate inima tare de frică. Ușor, ușor prin ușa de la intrarea casei, s-au mirosit, s-au cunoscut și s-au plăcut. Au crescut împreună, s-au iubit dar din păcate Hera nu a putut face copii. O altă amintire haioasă pe care o am cu ea, a fost când într-o seară, venind din oraș, Hera și Oscar au alergat să ne întâmpine. Pe Oscar îl puteam mângâia așa cum vroiam, îl luăm de urechi și îl frecam pe cap și sub bot, nu aveam nici o grijă, cu Hera nu prea puteam să mă port la fel pentru că nu îi plăceau smotocelile în stilul meu. Cum era întuneric nu mi-am dat seama și am confundat-o pe Hera cu Oscar, și i-am aplicat tratamentul obișnuit, frecat pe cap, luat de urechi și zăpăcit. După cum a rămas cu privirea mirată și ca nu a reacționat cum făcea de obicei, mi-am dat seama că i-am confundat, și i-am zis: “Scuza-mă Hera!” – și m-am grăbit în casă să nu ma mârâie. Ani de zile, Hera și Oscar au trăit împreună, au alergat prin curte, au fugărit orice vietate ce tranzita teritoriul lor și și-au păzit cu curaj stăpânii. Au stat în ploaie, în zăpada, în frig și nu s-au mișcat din fața ușii casei, la datorie și din dragoste pentru stăpâni, pe care îi considerau părinții și prietenii lor... De câteva zile Hera începuse să nu se mai simtă bine, medicii veterinari nu și-au dat seamă ce are, a primit câteva scheme de tratament dar din păcate, nu s-a mai putut face nimic. Parcă a știut draga de ea că va muri. Ieri dimineață, s-a dus în boxa unde stătea Oscar și a început să-l pupe și să-l lingă, nu mai făcuse așa ceva până atunci, să se ducă așa direct la el și să se comporte așa drafastos, știa că va pleca și își lua la revedere de la iubitul ei…. Adio Hera, frumoasa noastră, ai lăsat un gol în suflet, sper să-ți fie bine acolo unde te-ai dus și să știi că vei fi mereu în inima noastră! Acesta este primul 8 Martie în postura de mamă, posesoare de mărțișor cu ochișori dulci de ciocolată. De când am devenit mamă am început să realizez cât de mult ți se poate schimba viața, cum începi să trăiești o viață cu totul nouă, cum nimic din ceea ce a fost nu mai e și cum îți dai seama că timpul trece cu totul altfel, mult mai repede, și parcă nu îți mai ajunge niciodată să termini tot ceea ce ai în plan. Înainte să fiu mamă mă tot întrebam cum de prietenele mele mămici se plâng că nu au timp, ce e așa de mult de făcut când ai un bebe și stai acasă?!? Ei bine, acum văd că nu îți ajunge timpul pentru că trebuie să te împarți în toate direcțiile, să hrănești bebele, să-l schimbi, să-l supraveghezi, să te joci, să-i vorbești, să mai faci curat prin casă, să mai dai cu aspiratorul, mopul, să speli hăinuțele lui sau ale voastre (bine că s-a inventat mașină de spălat!), să mai faci ceva de mâncare pentru tine și soț, să mai și dormi pentru că la un moment dat nu poți trăi doar cu 3-5 ore dormite pe noapte, dacă mai ai și cățel, să-l scoți afară, să-i dai de mâncare, să îl mai bagi și pe el în seamă și să te joci cu el, să mai citești și tu ceva, să te mai uiți la un film, să faci un duș, să te speli pe cap, să mai vorbești cu părinți sau prieteni, să, să și iar sa…Te poate ajuta și soțul, mama, soacra sau o prietenă, totuși tot nu îți ajunge timpul zi de zi. La sfârșitul zilei, tragi linie, parcă nu ai făcut prea multe, ești obosită dar totuși bucuroasă pentru că ții în brațe o minune că nimeni alta… Chiar mă gândeam și în trecut la cum a fost pentru mama mea să mă crească pe mine și pe sora mea sau pentru bunicile mele ce au crescut 4 respectiv 6 copiii! Nu degeaba au primit medalie de mame eroine. Cum o fi fost pe vremea lor când nu existau prea multe posibilități, nu exista mașină de spălat, pampersi, hăinuțe care mai de care, jucării de toate felurile, zornăitoare, carusele, sterilizatoare, biberoane cu tot felul de tetine, leagăne, etc care să le ușureze munca…Oare ele tot așa se plângeau că nu le ajunge timpul sau de fapt nu mai aveau timp de așa ceva? În fine, ceea ce vreau să spun este că acum realizez cât de multe poate face o mamă pentru copilul ei, cât de mult pune suflet în tot ceea ce face, cât de mult te iubește și îți vrea binele, cât de mult suferă și tremură când te vede bolnav sau supărat, cât de mult se bucură când te vede fericit și râzând sau când ai vreo realizare. Mama este cea la care te duceai atunci când erai mic și ți-era frică de tot felul de lucruri sau întâmplări, este cea care te asculta când aveai ceva de povestit, cea care te ajuta la teme sau îți dădea curaj să faci lucruri noi, cea care te inspira și îți dădea lecții de viață, cea care te ierta când făceai prostii sau greșeai, cea care te iubea și te iubește necondiționat. Pentru toate lucrurile pe care mama noastră le-a făcut pentru noi, să nu uităm niciodată să-i mulțumim, să ne cerem iertare când greșim, să o facem să râdă mai mult, să-I facem cadouri, să o sunăm sau să o vizităm mai des și să-I spunem și mai mult: “ Te iubesc!”. Înainte să devin mamă când îmi aminteam ce cadouri îi făceam mamei mele de 8 martie, mi se păreau că sunt prostioare: felicitări sau mărtișoare decupate sau desenate de mine, poezii, deodorante sau săpunuri, floricele, i le făceam cadou cu așa o emoție și mare drag și îmi doream să-i placă mult așa cum îmi pusesem suflet în ele….acum că sunt mamă îmi dau seama că orice este făcut de copilul meu este un cadou minunat și mă face să fiu de acord cu un citat vechi ce spunea:” Brațele copilului tau sunt cel mai frumos si pretios colier din lume!” Nu este ușor sa crești si să educi un copil, poate nu ai să-i oferi financiar tot ce ți-ai dorit pentru el, dar dacă reușești să-i arăți dragostea și sprijinul necondiționat și să crești un OM bun, inteligent și descurcăreț atunci ti-ai indeplinit misiunea de mamă și vei ști ca puiul tău va fi o versiune mai bună a ta dar in același timp și o persoana originală, independentă, ce va reuși in viață și va ști sa fie fericit și implinit. Să nu uităm că pe 8 martie este și ziua femeii, ziua în care mamele ar trebui să-și amintească că sunt femei și că ar trebui să facă o pauză din rutina zilnică și să-și dedice timp și pentru ele, să se îngrijească, să își ofere câteva momente de răsfăț, să se înfrumusețeze, să se plimbe sau să meargă la restaurant și să nu mai gătească. Doar copiii vor beneficia de mâncărică gătită azi, de restul se va ocupa taticul, prietenul, fratele sau oricine altcineva. Citește o carte bună, fă o baie cu multă spumă și arome relaxante,du-te la un salon,fă o plimbare cu cei dragi, mergi la o piesă de teatru, ieși la o terasă cu prietenii tăi, mănâncă o prăjitură, dormi sau fă orice știi că te binedispune și te ajuta să-ți încarci bateriile. Zâmbește! 8 martie este ziua în care strălucești, nu că nu ai străluci tot anul, numai că azi ești de o strălucire orbitoare! La mulți ani mama! La mulți ani dragi mămici și dragi femei și să avem parte de un an frumos ca această zi! |
Miki D.Proaspata mamica de baiat, Project manager intr-o multinationala, pasionata de pictura si carti. Archives
March 2017
Categories
All
|